luni, 16 aprilie 2012

Catedrala Mitropolitana din Iași-Sfânta Cuvioasa Parascheva de la IAȘI

Catedrala Mitropolitana din Iași-Sfânta Cuvioasa Parascheva de la IAȘI 







ILUSTRATA MITROPOLIA IASI necirculata 1925












45.300 de romani au stat la o coada de 4 km, in ploaie si frig ca sa ajunga la moastele Sfintei Parascheva





Catedrala Mitropolitana din Iași

Actuala Catedrala mitropolitana, constructie monumentala din veacul al XIX-lea, este situata intr-un perimetru plin de marturii privind resedinta mitropolitilor Moldovei. "Maica a bisericilor" si "maica a Patriei", dupa numirea plina de iubire ce i-a fost data de primii ctitori, Mitropolia de azi are trei hramuri: Sfanta Cuvioasa Parascheva, Intampinarea Domnului, Sfantul Mucenic Gheorghe. Catedrala a fost construita pe locul unde s-au aflat temeliile a doua biserici mai vechi: biserica Alba (sec. XV), biserica Stratenia (sec. XVII).

Actul de nastere al edificiului este decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826), insa piatra de temelie si constructia propriu-zisa se datoreaza ravnei si ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi.

Lucrarile au inceput in anul 1833. Arhitectii vienezi Johann si Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserica stilul neoclasic, intalnit si la alte biserici maiestuoase din tari europene de mare traditie crestina (ItaliaAustria, Ungaria s.a.). S-a lucrat intens pana in anul 1841, in ultimii ani sub conducerea arhitectului rus Sungurov. In 1842 mitropolitul Veniamin este silit sa se retraga din scaun. Lucrarile vor fi intrerupte. Totodata apar probleme serioase in legatura 
cu rezistenta boltii centrale, de mari dimensiuni. Se incearca diferite solutii, anii trec si, datorita vitregiei vremurilor, biserica ramane neterminata timp de aproape 40 de ani.
La staruintele mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902) autoritatile statului roman independent hotarasc reluarea lucrarilor la Catedrala din Iasi. La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatra fundamentala. Refacerea planurilor bisericii este incredintata arhitectului Alexandru Orascu, rectorul Universitatii din Bucuresti. El adauga cele doua randuri de pilastri masivi in interior, realizand o cladire de plan basilical, cu o nava centrala si doua nave laterale mai mici. Pastreaza cele patru turnuri laterale decrosate, dar renunta la cupola centrala de mari dimensiuni, inlocuind-o cu un sistem de patru bolti, despartite prin arce transversale.

Experimentatul pictor bucurestean, maestrul Gheorghe Tattarescu, aflat la varsta deplinei maturitati artistice, impodobeste catedrala cu icoane si elemente decorative care impresioneaza prin diversitate si sensibilitate de influenta renascentista.

Respectand canoanele Erminiei ortodoxe, Tattarescu se arata insa deschis influentelor picturii occidentale, pe linia noutatilor cautate de pictura bisericeasca romaneasca in sec. al XIX-lea. Atat in realizarea celor 4 scene biblice de pe boltile navei centrale cat si in zugravirea chipurilor de sfinti si in alcatuirea compozitiilor decorative se resimte rigoarea neoclasicismului de factura italiana, pe care artistul il cunoscuse in anii de studii la Academia di San Luca din Roma. Se realizeaza, astfel, un inspirat echilibru intre pictura si stilul arhitectonic.

Sfintirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost o sarbatoare pentru intreaga natiune. Familia primului rege al Romaniei, Carol I, si-a legat numele de acest locas prin donatii de mare pret, ca semn al recunostintei neamului pentru jertfele si evlavia fostei capitale a Tarii Moldovei, "a doua mea capitala", cum o numea suveranul. Pe placa de marmura care se afla in partea dreapta la intrare, in pridvorul Catedralei putem citi:

"Terminatu-s-a intreaga lucrare in anul mantuirii 1886, al domniei noastre al douazeci-si-saselea, al regatului meu al saselea, impodobindu-se si inzestrandu-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare si vesminte pretioase, precum si cu cele 10 ferestre cu maiestrie impodobite si inchinate de noi ca un prinos al ravnei noastre pentru inaltarea sfintei Biserici Ortodoxe, intru pomenirea mea, a iubitei mele sotii Elisabeta si a urmasilor nostri...".

Catedrala traieste mereu in lumina Invierii, prin raurile de apa vie ale rugaciunii. Odor de sfintenie, izvor de speranta si mangaiere sufleteasca,moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, aduse aici de la Manastirea Trei Ierarhi in anul 1889, sunt un dar de mare pret pentru toti credinciosii.

Hramuri:
Sf. Cuv. Parascheva (14 octombrie)
Intampinarea Domnului (2 februarie)
Sf. Gheorghe (23 aprilie)

Ideea construirii unei biserici monumentale apartine Mitropolitului Veniamin Costachi, hrisovul domnesc al lui Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826) privind lucrarile deproiectare si constructie fiind actul de nastere al Catedralei Metropolitane. Insa, piatra de temelie si constructia propriu-zisa se datoreaza ravnei si ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi.Pisania I poarta insemnarea: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita, noi Carol-I cu mila Lui Dumnezeu si vointanationala rege al Romaniei, aflatam in parasire aceasta sfanta si Dumnezeiasca biserica Catedrala Mitropoliei Moldovei din Iasi a careia prima piatra fundamentala s-a pus in ziua de 3 iulie anul 1833, cu multa ravna Dumnezeiasca si cu mare ceremonie religioasa de catre Prea Sfintitul Arhiepiscop si Mitropolit al Moldovei si Sucevei Veniamin Costahi in numele Sfantului marelui mucenicu Gheorghe pe locul vechii biserici ce a fost cladita de fericitul in pomenire Stefan Voievod Cel Mare inchinata Nasterei Sfantului Ioan Botezatorul si in urma reinoita de Anastasia Doamna Sotia lui Duca Voievod care i-a pus hramul intampinarea Dommnului destinand-o tot atunci sa fie catedrala Mitropolitana. Continuatu-s-a lucrarea cladirii acesteia inceputa din nou in anul 1833 pana la anul 1839, cand s-a asezat si acoperamantul ei; dar din cauza caderei Boltilor din nauntr si a retragerii din Arhipastoriea Moldovei in anulu 1842 a Fericitului in pomenire Fondator al Mitropolitului Veniamin la Manastirea Slatina unde a si incetat din viata in 18 dec. anul 1846, precum si a grelelor imprejurari ale timpurilor ce a urmat incetand atunci lucrarea, aceasta biserica a ramas in parasire si neterminata la anul 1880."Pe locul unde se afla Biserica Alba din secolul al XVI-lea, apoi Stretenia, o alta biserica, din secolul al XVII-lea, s-a inceput zidirea noului locas.Lucrarile au inceput in anul 1833. Arhitectii vienezi Johann si Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserica stilul neoclasic. S-a lucrat intens pana in anul 1841, in ultimii ani sub conducerea arhitectului rus Sungurov.In 1842 mitropolitul Veniamin este silit sa se retraga din scaun. Lucrarile vor fi intrerupte. Totodata apar probleme serioase in legatura cu rezistenta boltii centrale, de mari dimensiuni. Se incearca diferite solutii, anii trec si, datorita vitregiei vremurilor, biserica ramane neterminata timp de aproape 40 de ani.
Cazand bolta centrala, biserica ramane in ruina pana in 1880.La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatra fundamentala. Refacerea planurilor bisericii este incredintata arhitectului Alexandru Orascu, rectorul Universitatii din Bucuresti. El adauga cele doua randuri de pilastri masivi in interior, realizand o cladire de plan basilical, cu o nava centrala si doua nave laterale mai mici. Pastreaza cele patru turnuri laterale decrosate, dar renunta la cupola centrala de mari dimensiuni, inlocuind-o cu un sistem de patru bolti, despartite prin arce transversale.
Lucrarile se vor termina in 1887.
Pisania II poarta insemnarea: "In numele Tatalui al Fiului si al Sfantului Duh Treimea cea de o fiinta si nedespartita, Noi Carol I cu mila Lui Dumnezeu si vointa nationala rege al Romaniei, vazand Patria intarita si inaltata in urma marelui razboi pentru independenta Nationala din anul 1877, am decis in anul 1889 dupa votul dat de Camerele Legiuitoare a savarsi cladirea acestui locas Dumnezeiesc, incepand lucrarile de restaurare in 15 aprilie 1881, cand s-a pus asta piatra fundamentala la pilastri interiori adaosi acum din nou pentru sustinerea Boltilor. Terminatu-s-a intreaga lucrare in anul mantuirii 1886, al domniei noastre al douadecilea si unulea, al regatului meu al saselea impodobindu-se si inzestrandu-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare si vesminte pretioase, precum si cu cele zece ferestre cu maiestrie impodobite si inchinate de noi ca un prinos al ravnei noastre pentru inaltarea sfintei biserici ortodoxe intru pomenirea mea, a iubitei mele sotii Elisabeta regina si a urmasilor nostri, prin staruinta a Sfantului Arhiepiscop simitropolit al Moldovei si Sucevei Iosif Naniescu, presedinte al comisiunei de priveghere si de conducere a lucrarilor de restaurare si prin concursul guvernului meu sub presedintia d-lui Ion Bratianu si a ministrilor mei de culte reposatul Vasile Boerescu la inceputul lucrarilor si Dimitrie A. Sturza in urma pana la terminare, fiind membri comisiunei de restaurare Daniil Scarlat Pastia, fost vice presedinte al Camerei Deputatilor si fost primaru de Iasi, Nicolae Drossujost senator, inlocuit dupa incetarea din viata in 1884 de Lt. Colonel Constantin Langa, iar arhitect dirigent Al. Orescu - vicepresedinte al senatului si pictor profesorul Gheorghe M. Tattarascu, ambii din Bucuresti si s-a sfintit acest sfant locas de Mitropolitul Iosif Naniescu, joia 23 Aprilie, anul 1887."Experimentatul pictor bucurestean, maestrul Gheorghe Tattarescu, aflat la varsta deplinei maturitati artistice, impodobeste catedrala cu icoane si elemente decorative care impresioneaza prin diversitate si sensibilitate de influenta renascentista.
Respectand canoanele Erminiei ortodoxe, Tattarescu se arata insa deschis influentelor picturii occidentale, pe linia noutatilor cautate de pictura bisericeasca romaneasca in sec. al XIX-lea. Atat in realizarea celor 4 scene biblice de pe boltile navei centrale cat si in zugravirea chipurilor de sfinti si in alcatuirea compozitiilor decorative se resimte rigoarea neoclasicismului de factura italiana, pe care artistul il cunoscuse in anii de studii la Academia di San Luca din Roma. Se realizeaza, astfel, un inspirat echilibru intre pictura si stilul arhitectonic.Sfintirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost o sarbatoare pentru intreaga natiune. Familia primului rege al Romaniei, Carol I, si-a legat numele de acest locas prin donatii de mare pret, ca semn al recunostintei neamului pentru jertfele si evlavia fostei capitale a Tarii Moldovei, "a doua mea capitala", cum o numea suveranul.
Catedrala ieseana in stil renascentist este o cladire monumentala de plan dreptunghiular, marcata la colturi de patru turle decrosate. Stilul arhitectural este inspirat din forme tarzii ale renasterii italiene, asemanator cu al vestitei biserici "Trinita del Monte" din Roma. Elementele decorative, atat in interior cat si in exterior, sunt dominate de baroc. Pictura s-a facut astfel incat sa creeze o constanta in stilul arhitectural, iar pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat aici una din culmile creatiei sale. in patrimoniul catedralei este si o frumoasa icoana cu "invierea Domnului" de Irineu Protcenco.Din anul 1889 a fost adusa, de la biserica Trei Ierarhi, racla cu cinstitele moaste ale Cuvioasei Parascheva, asa ca de acum inainte Catedrala Mitropolitana are trei sarbatori patronale in cursul anului: Intampinarea Domnului la 2 februarie, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe la 23 aprilie si Cuvioasa Parascheva la 14 octombrie, Racla cu moastele Sfintei Cuvioase este asezata in partea dreapta a pronaosului, tot acolo fiind depusa si masiva racla argintata, cu osemintele marelui Mitropolit al Moldovei si Sucevei, Veniamin Costachi.
Vitraliile au fost lucrate initial la Munchen. Dupa al II-lea razboi mondial au fost refacute in vremea Mitropolitului Justinian, din 1948 Patriarh al Romaniei.

















Publicat de Colotin Sebastian /

https://www.facebook.com/Colotin.Sebastian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu